La izbucnirea ostilităţilor Marelui Război, Giurgiu era un orăşel prosper şi cosmopolit, reşedinţă a judeţului Vlasca şi port al Capitalei la Dunăre, având aproximativ 16.000 locuitori.
Judeţul a devenit teatru de război în toamna anului 1916, pe aceste locuri desfăşurându-se manevra de la Flămânda (al cărei eşec nu a mai putut împiedica tragedia de la Turtucaia) şi bătălia de pe Neajlov-Argeş, ultima încercare de a opri inamicul să ocupe Bucureştiul, soldată cu mari pierderi.
La 14 noiembrie 1916 oraşul Giurgiu a fost ocupat de armatele Puterilor Centrale (contingente germane, austro-ungare, bulgăre şi turce), jefuit şi incendiat, suferind pierderi uriaşe (cca 50% dintre locuinţe distruse!).
După doi ani de la invazie, la 10 noiembrei 1918, oraşul a fost eliberat de Armata Franceză a Dunării, condusă de generalul M.M. Berthelot . Ulterior, Giurgiu a fost decorat de Guvernul Franţei cu “Crucea de război”, fiind considerat oraş – erou. Decoraţia i-a fost înmânată în octombrie 1922, cu ocazia vizitei delegaţiei militare franceze ce fusese invitată la Serbările Încoronării. Pentru realizarea idealului Marii Uniri s-au jertfit nenumăraţi giurgiuveni, numai din oraş pierind peste 400 de locuitori.
Fostul judeţ Vlasca este împânzit de monumente commemorative, situate în cvasitotalitatea localităţilor, dintre care se detaşează cimitirele militare de la Prunaru (azi în judeţul Teleorman) şi Bălăria (azi sat Valea Plopilor, comună Ghimpaţi), precum şi mausoleele de la Giurgiu şi Comana.
În expoziţia permanentă a Muzeului judeţean “Teohari Antonescu” este amenajata o sală consacrată oglindirii primului război mondial şi luptei pentru realizarea Marii Uniri, dar depozitele secţiei de istorie cuprind şi alte mărturii semnificative, unele de importanta naţională.