Muzeul Județean Teohari Antonescu Giurgiu

Etnografie și artă

Muzeul Județean Teohari Antonescu Giurgiu

Secţia de Etnografie s-a înfiinţat prin trecerea în administrarea Muzeului judeţean „Teohari Antonescu” a fostului Muzeu de Etnografie şi Artă Populară al Câmpiei Dunării, găzduit mai bine de trei decenii de conacul în stil brâncovenesc din comuna Floreşti – Stoeneşti.

În anul 2005, conacul a fost retrocedat urmaşilor foştilor proprietari iar patrimoniul mutat la Giurgiu, unde a fost depozitat temporar în mai multe locaţii. La sfârşitul anului 2006 a fost inaugurată noua expoziţie permanentă a secţiei, găzduită la parterul sediului Consiliului Judeţean Giurgiu.

Patrimoniul Secției de Etnografie provine, în cea mai mare parte, din satele străvechii zone Vlașca, peste care s-a suprapus actualul județ Giurgiu, cu influențe din zonele limitrofe (Teleorman, Ilfov, Dâmbovița) și din spațiul balcanic. Cele peste 2600 de piese, unele de o valoare excepțională, sunt cuprinse în următoarele colecții: textile, ceramică, fier, lemn.

Textile

În cuprinsul creației noastre populare, textilele ocupă un loc însemnat.
Alături de port, țesăturile de casă sunt purtătoarele unei arte de o mare diversitate și bogăție.

Confecționate din materiale diferite (cânepă, in, lână, borangic și bumbac), majoritatea produse în gospodăria țărănească, țesute în casă, numeroase și variate, acestea îndeplinesc multiple funcții.

Zona Vlașca, motive decorative specifice

În ansamblul decorativ al scoarțelor și țesăturilor de interior predomină elementele geometrice. Compozițiile decorative compuse din îmbinarea liniilor în formă de romb în multiple variante au o tradiție îndelungată. 

Ornamentul vegetal apare cu deosebire pe ștergare și așternuturi, celelalte categorii de țesături păstrând stilul geometric. 

Uneori, același motiv se prezintă în moduri diferite, cum este cazul „ghiveciului cu flori” (vrejul de frunze, cu flori, ghirlanda). 

Între flori, mai des apar garoafa și trandafirul, iar dintre fructe, ciorchinele de strugure.
Pe ștergare, fețe de pernă, căpătâie, apar și imagini antropomorfe. 

Ștergarele de dimensiuni foarte mari din Vlașca prezintă imagini de călăreți între păsări și flori, decorul fiind colorat aproape invariabil în roșu, albastru și negru, detașându-se limpede pe fondul alb.

Portul popular de Vlașca

Costumul cu peşteman şi catrinţă cunoscut cu denumirea de „costum de Vlaşca” este caracteristic unui teritoriu delimitat la est de satele Putineiu, Vlad Ţepes, Grădiştea, Dărăşti-Vlaşca, Neajlovu, Crevedia, Vânători şi la vest de satele Petroşani, Răsmireşti, Botoroagă, Talpa, Scurtu-Mare, Slobozia.

El se numără printre cele mai elegante costume din ţara noastră. Nobleţea acestui costum a fost imortalizată şi în pânzele marelui pictor Nicolae Grigorescu, în tabloul intitulat „Fata cu zestre”.

Ceramică

Costumul cu peşteman şi catrinţă cunoscut cu denumirea de „costum de Vlaşca” este caracteristic unui teritoriu delimitat la est de satele Putineiu, Vlad Ţepes, Grădiştea, Dărăşti-Vlaşca, Neajlovu, Crevedia, Vânători şi la vest de satele Petroşani, Răsmireşti, Botoroagă, Talpa, Scurtu-Mare, Slobozia.

El se numără printre cele mai elegante costume din ţara noastră. Nobleţea acestui costum a fost imortalizată şi în pânzele marelui pictor Nicolae Grigorescu, în tabloul intitulat „Fata cu zestre”.

Lemn

Lemnul constituie o materie primă care se pretează la cele mai felurite întrebuințări, ea servind atât la construirea adăposturilor omenești, cât și la confecționarea uneltelor legate atât de ocupațiile principale, cât și secundare.

Secția noastră păstrează obiecte din lemn confecționate cu măiestrie, între care se evidențiază mobilierul țărănesc și lăzile de zestre. Mobilierul țărănesc. Scăunelele intră în categoria mobilelor „culese” din natură.

Acestea au generat într-o primă etapă, scaunele scunde, cu trei sau patru picioare, cu platformă rotundă, obținută prin secționarea trunchiurilor de copac.

Remarcabilă este și strădania meșterului de a da fundului o ușoară adâncire pentru a le face cât mai comode.
În privința mesei rotunde, opinia aproape unanimă este că se leagă de Orient.

Cea scundă, frecventă mai ales în sudul țării, are legătură aproape sigur cu masa joasă orientală. În ceea ce privește masa mare pătrată, în sudul Munteniei, aceasta este așezată la perete, între cele două paturi.

Alături de obiectele prezentate anterior, lada de zestre este fără îndoială una din piesele de mobilier a cărui întrebuințare e generalizată în țara noastră.

Lăzile de zestre au un decor extrem de bogat, fiind printre cele mai frumoase piese de mobilier țărănesc. Rolul lor social important se reflectă și în această grijă deosebită pusă în împodobire. 

Una dintre principalele meniri ale Muzeului este permanenta preocupare de punere în circulație publică a tezaurului de mărturii pe care îl deține, din necesitatea integrării tot mai cuprinzătoare a valorilor artei și culturii românești în circuitul culturii universale.

Fier

Fierarii satelor sunt aceia care au transmis de-a lungul secolelor formele devenite tradiționale ale obiectelor lucrate în special din fier, legate de ocupații, precum: pescuit, vânătoare, păstorit, agricultură, industrii, transport.

Vânătoarea reclamă unelte din cele mai variate, de exemplu capcane sau fiare de prins animale și păsări sălbatice, în special lupii și vulpile.

Asemenea piese se află și în patrimoniul secției noastre. În general, alcătuite din două semicercuri pe o bază circulară, care se țin deschise printr-o piedică și se închid când animalul încearcă să smulgă momeala înfiptă într-un ac central, fiarele de prins sunt frecvent decorate prin linii fragmentare formând triunghiuri ce alternează ca așezare și alcătuiesc un ornament în zigzag.

Figurinele de ceramică - fluierice

Fluiericea întâlnită la cele mai multe figurine este modelată din lutul crud, are forma unui mic cilindru și este găurită în lung. Totodată, ea mai are un orificiu la capătul unde se fluieră. 

Pentru confecționarea „fluiericelor” se cere o îndemânare deosebită, fiindcă altfel există riscul ca ele să nu scoată sunete. După modelare, fluiericea e lipită tot cu lut crud, de corpul obiectului. După uscare, obiectul respectiv e pus la ars în cuptorul de olărie.

Dacă va fi smălțuit, se recurge la a doua ardere pentru fixarea smalțului. Fluiericea se poate clasa și printre instrumentele muzicale. Are reprezentări în păsări (cuc și cocoș). Omul și animalele sunt subiectele dominante în figurinele tradiționale.